[Superviețuire] Kombucha – metodă. Partea a II-a

Am vorbit în cealaltă postare despre kombucha, acum să trecem la creație. Continuă lectura

Anunțuri

[Superviețuire] Kombucha în linii mari și cercuri poroase. Partea I

De ce s-o numi kombucha, la fel ca ceaiul japonez din alge, nu știu… cha pe japoneză e… surpriză, ceai 🙂 iar kombu este numele unei alge.

Dar kombucha pe care-l știm noi p-aci este un ceai pe care-l fermentezi folosind o masă simbiotică de drojdie și bacterii, la care mă voi referi de aici încolo ca fiind CuSi (cultură simbiotică de drojdie și bacterii) – pentru că e mai drăguț așa. Acum că v-am speriat, ar fi bine să menționăm părți bune (și unele discutabile) ale kombuceaiului.

Continuă lectura

Cacao, și cum nu e ciocolata.

Mănânc din trufele mele fără zahăr, dar cu cacao în cantități legendare, și mă întreb cum poate fi ceva atât de sănătos atât de bun… Și de ce am sentimentul de vinovăție pe care-l aveam când mâncam un Snickers? Între timp am scăpat de el- și de sentiment, și de Snickers- dar îmi stătea piticul pe creier: simțeam că e ciocolată, și aveam în cap doar asocieri urâte.

Să faci droguri legale e o afacere bună. Snickers de exemplu- mai degrabă un proiect pervertit în psihologie decât un simplu baton de ciocolată. E dulce, are o parte mai crocantă, alta moale (nuga), alta lipicioasă de caramel- am citit undeva că astea sunt toate principiile plăcerii mâncatului, și de asta are atâta succes. Poezie în ciocolata asta. Continuă lectura