Despre Lindu Pindu

Polifloră devoratoră de specialități despecializate.

[Misiune] Pâine cu 1 gram de carbohidrați

Dom’ne vreau o pâine, să îndeplinească următoarele condițiuni: să fie moale, bună, măcar semi-gustoasă, și făcută în casă. De mine. Și să nu aibă gluten. Pe un forum de ketogeniști găsii o rețetă, pe care am adaptat-o la nevoile mele (care nu includ 5 ouă și 2 albușuri pentru o pâine, if you must know).

Am folosit o formă mică de chec, care arată cam așa: forma-de-copt-chec-teflonata

Preîncălzește cuptorul! Aaaacum… Start.

Ingrediente:

  • semințe de in măcinate, 400 gr
  • 1 Lingură bicarbonat de sodiu
  • 4 ouă de la găini fericite
  • 5 Linguri ulei măsline
  • 100 ml apă
  • opțional: cacao (mamă ce gust îi dă!), vanilie, semințe de cânepă (pentru proteine), pudră proteică

Metodă

Se amestecă ingredientele uscate cu cele lichide. Pasta rezultată, omogenă și lichidoasă, se pune într-o formă de chec. Se lasă la cuptor 30 de minute. Pentru prima oară în viața mea de panificator, timpul din rețetă fu exact timpul necesar și în realitate. Dar în funcție de cuptor, poți s-o lași până la 40. Nu deschide cuptorul prima juma de oră în timp ce se coace 🙂

Essen Global – We Feed The World (documentar)

Essen Global, un documentar despre fluxul banilor și al intereselor politice/corporatiste care duc la diminuarea calității alimentelor, și, ați ghicit, al standardelor de trai. Nu neapărat al nostru, ci al altor sute de milioane de oameni pe care nu îi vedem.

Realizatorii au călătorit și notat starea lucrurilor din locuri diverse precum Viena, unde tone de pâine perfect mâncabile sunt aruncate anual; Brăila, unde angajatul unei companii germane de semințe hibride îi laudă pe fermierii bio de la noi; sau Brazilia, unde se defrișează păduri pentru a crește soia (necesară nu atât pentru vegani, cât pentru numărul mare de animale crescute în ferme-fabrică).

[Superviețuire] Kombucha în linii mari și cercuri poroase. Partea I

De ce s-o numi kombucha, la fel ca ceaiul japonez din alge, nu știu… cha pe japoneză e… surpriză, ceai 🙂 iar kombu este numele unei alge.

Dar kombucha pe care-l știm noi p-aci este un ceai pe care-l fermentezi folosind o masă simbiotică de drojdie și bacterii, la care mă voi referi de aici încolo ca fiind CuSi (cultură simbiotică de drojdie și bacterii) – pentru că e mai drăguț așa. Acum că v-am speriat, ar fi bine să menționăm părți bune (și unele discutabile) ale kombuceaiului.

Continuă lectura

Brunch vegan + văratic

Următoarea este o postare pe care am pregătit-o pentru blog-ul de artă (nu culinară, de celălalt fel) Lilaesthete. Acolo găsiți în engleză ce aveți aici în română. Mi-a făcut plăcere să contribui la blog-ul Andreei, mai ales că după partea de scris, pozat, etc. m-am înfruptat din clătitele mele preferate…

Un meniu de dimineață/prânz vag decadent, ușurel și dulce: clătite cu înghețată alături de un matcha latte. Yum! Continuă lectura

Călătorind în pas vegan

Multora le vine greu să creadă că poți să fii vegan în situații comune (viața așa-zis normală de la oraș), dar să fii vegan în timp ce călătorești… woah! se pleoștește neuronul ca un blat scos înainte de vreme din cuptor.

Călătorii lungi cu avionul (7 ore+):

ai nevoie de fructe uscate, câteva nuci sau semințe (nu prea multe, nu-i de bine), și cât mai multe fructe proaspete (mango, mere, portocale, struguri, căpșune). Totul e să nu fie tăiate felii, s-ar putea să nu te lase cu ele. Hidratarea e foarte importantă după cum știm, dar și buna dispoziție iar fructele au grijă de asta.

Deși în ziua de azi foarte multe companii aeriene au opțiuni pentru cei cu „nevoi speciale” – să nu-mi vină a crede când văd raw vegan pe site-ul Tarom! – sunt multe care încă sunt în ceață și îți aduc aceeași mâncare ofilită. Cred că poți să te fofilezi cu două-trei banane într-un buzunar, un măr în altul, semințe de dovleac în ciorap 🙂 Interesează-te dacă ai voie cu lichide, în cazul ăsta poți să-ți pregătești un smoothie, doar din fructe și apă.

Pe drum de vagabond, călătorul hardcore:

e bine să ai mereu ceva pentru energie, fructele uscate sunt cel mai ușor de găsit și cărat (recomand mai ales curmale pt energie și prune uscate pentru.. ei știi tu!).

Dacă ai de mers prin păduri e perfect, licheni (documentează-te care ciuperci nu sunt otrăvătoare) și fructe de pădure îți vor satisface repede foamea.

Pentru călătorii mai lungi și fără scop precis, un mix de guarana, cacao și maca (energie nu glumă) nu ar strica deloc.

Eu iau și o sticlă mică de ulei de măsline la mine, pentru o salată ad hoc care merge practic oriunde: se iau de la supermarket verzituri- frunze de care vrei, roșii, ciuperci, măsline, o lămâie. Le pui pe toate într-o pungă de plastic peste care storci lămâia și stropești cu ulei. Apoi agiți bine totul în pungă și voila! salată tocmai bună de ciugulit.

Când ajungi la destinație, lasă zonele turistice și îndreaptă-te spre piața locală pentru legume și fructe proaspete. Pentru cei care umblă mult prin orașe, luați un container de plastic/bento la voi. Bun pentru snacks (nuci, fructe etc), merge să-l ai și la restaurante pentru resturi (lasă jena).

Iar pentru cei care vor să fie 100% asigurați că veganismul lor e pe înțelesul tuturor, există un pașaport vegan. Netestat de mine, dar eu nu sunt o fire foarte ortodoxă și am încredere în oameni.

Apropo, de duminică începând până mai în josul râului timpului, voi fi primul blogger român vegan din Rodos. Ye! Așteptați-vă la poze multe cu mâncare, și la ei e post și am o scuză în plus.

EDIT: nu uitați de B12! Întrebați de Milgamma (tablete) la farmacii.

[În bucătărie] Banana vs. ou, și expansiunea minții ex-omnivore

Cred că am mai zis-o, să treci de la omnivor la vegan e ca trecerea de la windows la mac sau linux. Cei care rămân pe windows toată viața au impresia că e singurul sistem de operare pe care poți să faci orice vrei. Cei cu mac-uri vor uita că au trecut vreodată prin windows (memoria mea preferă lucrurile frumoase). Cu toate astea, rămân o minoritate. Și poate nu, din moment ce e la modă să ai mac, și să devii vegetarian.

Din momentul în care te apuci de rețete vegetariene sau vegane, afli că există o lume dincolo de ouă, lapte, brânză de vacă, sau carne (și da, chiar dacă e șuncă de Praga tăiată foarte subțire și abia vizibilă într-un sandviș, e tot carne). Începi să-ți pui întrebări, și să afli că există varianta vegetală pentru orice.

Plus, chiar ai nevoie de o rețetă? Nu. Dar dacă ai o rețetă preferată omnivoră, poți să faci niște substituiri simple. Continuă lectura